Alerg la Maratonul București motivat de dorința de a strânge donații pentru un scaun rulant, adica 750 lei!

Câți dintre noi consideră mobilitatea ca fiind o realitate implicită? Însă ce uităm adesea este că ea, realitatea, ține doar de momentul prezentului și are capacitatea de a fi rescrisă de la o secundă la alta. Așa încep și poveștile acestor oameni, a căror mobilitate depinde de un scaun rulant, cu o situație, o clipă, care închide pentru totdeauna ușa vechii realități, deschizând-o pe cea a uneia noi. 

Uneori, adevărul cu care ne confrumtăm poate fi greu de acceptat sau imbrățișat, cu atât mai mult cu cât schimbările apărute ne provoacă să adaptăm un stil de viață în oglindă cu cel pe care-l cunoșteam.

Deși poate părea fatalist, marele avantaj al faptului că realitatea este într-o continuă schimbare și adaptare este că, deși trăim într-o perioadă provocatoare pentru valori precum binele comun, bun simț, respectul față de tot ce ne înconjoară sau chiar parcatul pe locurile special amenajate pentru persoanele care se confruntă cu dificultăți de mișcare, fiecare dintre noi are posibilitatea și capacitatea de a schimba mediul din jurul său și de a transforma comunitatea din care face parte, într-una mai călduroasă și toate astea, cu un minim de efort necesar. 

Este ca și cum, la un moment dat, cu toții avem nevoie de achiziția unui „scaun rulant” pentru a putea înainta, depăși provocările personale și contribui la progresul și evoluția comunităților din care facem parte. O astfel de „achiziție” vine cu un cost diferit pentru fiecare dintre noi, cel al unui scaun rulant fiind de 750 RON.

Fiecare acțiune de a dona din resursele proprii, că vorbim de timp pentru o distribuire în comunitățile din care facem parte sau finanțare propriu-zisă, facilitează posibilitatea unei persoane de a lăsa ușa realității trecute închisă și de a o îmbrățișa și scrie pe cea a momentului următor.